Importanta recompenselor in terapia copiilor cu tulburare de spectru autist
Am ales să scriu acest articol deoarece adesea, în lucrul cu copiii cu autism, recompensele sunt incomplet înÈ›elese sau importanÈ›a lor este minimizată.
Deseori, copiii cu autism nu sunt motivati sa asimileze noi cunostinte, drept urmare este nevoie ca, in terapia copiilor, sa identificam alaturi de ei recompense ce pot creste nivelul motivatiei.
In terapia ABA (terapia comportamentală aplicată) , recompensa este folosita pentru dezvoltarea comportamentelor adecvate si diminuarea celor neadecvate, si să menÅ£ină efortul copilului în timp ÅŸi pe durata activităţilor.
La inceput, eficienta programului va depinde foarte mult de puterea recompenselor care i se ofera copilului. In timp, terapia isi propune sa dezvete copilul de recompensele artificiale si sa puna accent pe recopense naturale.
Sistemul de recompense funcÅ£ionează atât la copii cât ÅŸi la adulÅ£i, indiferent de tipul de dezvoltare. Fiecare dintre noi acÅ£ionăm pentru a obÅ£ine un anumit beneficiu iar acest fapt se aplică ÅŸi la copilul cu autism.
​
Recompensele pot fi:
-
Recompense primare- alimentele preferate. Recompensa primara satisface nevoile biologice (ex. Copilul primeste o bomboana m&m pentru fiecare raspuns corect dat);
-
Recompense secundare– lauda, zambetul, gadilatul etc. Acest tip de recompensa functioneaza diferit la copilul cu tulburare de spectru autist fata de copilul tipic. Cel din urma poate fi motivat de atentia primita in timp ce copilul cu TSA are nevoie si de o recompensa tangibila (primara), partea de socializare si comunicare fiind afectate. In general, la inceputul terapiei copilului, terapeutii asociaza recompensa primara cu cea sociala (ex. Dupa ce ofera raspunsul corect, copilul primeste atat bomboana m&m cat si lauda terapeutului). In acest fel, recompensa secundara capata valoare recompensatoare de la cea primara si ulterior va putea fi folosita de sine statatoare.
​​
Recompensele au valori diferite, motiv pentru care este esential sa folosim o gama foarte larga de recompense, astfel incat sa folosim recompensarea diferentiata. Prin diferenÈ›ierea recompensei în funcÈ›ie de calitatea răspunsului dat de copil, vom modela mai bine răspunsurile viitoare.
Recompensa diferenÈ›iată este o metodă bună de a diminua promptul, intrucat recompensăm mai puÈ›in răspunsurile promptate È™i creÈ™tem treptat valoarea recompensei pe măsură ce dimiuăm promptul. La fel procedăm È™i atunci când copilul aduce un element în plus răspunsului pe care voiam să-l recompensăm iniÈ›ial .
Reguli de recompensare in terapia copiilor:
-
La inceput, recompensele trebuie sa fie imediate - recompensa are maxim de eficienta atunci cand este oferita in mai putin de jumatate de secunda dupa comportament.
-
Recompensa trebuie sa aiba valoare recompensatoare– deseori tindem sa oferim ca recompensa lucruri care sunt atractive pentru noi, considerand ca vor fi atractive si pentru copii. Daca lipseste valoarea recompensatoare, comportamentul dorit nu va creste ca frecventa. Drept urmare, este necesara o evaluare continua a recompenselor care ne va ajuta sa identificam ce functioneaza cu adevarat.
-
Recompense variate – cu cat aveti mai multe recompense posibile, cu atat le puteti alterna mai des si astfel se reduce posibilitatea aparitiei satietatii. Pentru a le putea varia, este nevoie sa identificati in permanenta noi si noi modalitati de recompensare.
-
Recompensa trebuie sa fie contingenta– pentru ca recompensa sa intareasca comportamentul dorit, trebuie sa fie oferita imediat ce copilul atinge targetul stabilit; altfel riscam sa recompensam un alt comportament ce-l succeda pe cel dorit.
-
La inceputul terapiei, rostiti numele comportamentului pe care il recompensati, in felul acesta copilul intelege care e comportamerntul recompensat si faptul ca doriti sa il repete.
-
Asocierea recompenselor sociale cu cele primare – in terapia copiilor, initial, recompensa sociala (laude sau zambete) poate sa nu aiba valoare pentru copil insa in timp, fiind alaturata unei recompense primare (mancare, jucarii, sucuri), poate capata la randul ei valoare recompensatoare. Astfel va fi mai usor sa reduceti treptat recompensele primare, urmand sa ramana doar cele sociale.
-
Folosirea recompenselor diferentiate - presupune sa utilizam recompensele puternice pentru cele mai bune comportamente sau raspunsuri, in timp ce recompensele mai slabe vor fi folosite pentru comportamentele mai putin insemnate.
-
Folosirea recompenselor adecvate varstei, sporeste sansele copilului autist de a fi acceptat de copiii de aceeasi varsta.
-
Recompensele trebuie reduse in timp – putem reduce recompensa fie in ceea ce priveste frecventa cu care este oferita ( initial oferim recompensa dupa fiecare raspuns dorit iar in timp, putem ajunge sa recompensam copilul dupa un set de raspunsuri corecte), fie in ceea ce priveste cantitatea/intensitatea (ex: incepem cu o bomboana pentru fiecare raspuns corect, urmand sa ajungem la un sfert de bomboana).
-
Imprevizibilul si noutatea cresc mult valoarea recompensei – puteti pune recompensele intr-o cutie sau un saculet si astfel ii puteti oferi copilului intaritori noi, doar schimband modul de prezentare.
-
Nu folositi recompensele ca santaj! Copilul nu trebuie sa auda dinainte despre recompensa pe care o va castiga. Este mai bine sa anuntati recompensa dupa ce se manifesta comportamentul adecvat.
Referinte:
-
Robert Schramm, “MotivaÈ›ie È™i recompensă. Cum să combaÈ›i autismul cu propriile lui arme”
-
Ivar Lovaas (2003), Teaching Individuals with Developmental Delays. Basic Intervention TechniquesRon Leaf, John McEachin (1999)
-
A Work in Progress. Behavior Management Strategies and a Curriculum for Intensive Behavioral Treatment of Autism