Tulburarea explozivă intermitentă la copil
​
-
Agresivitate verbală (tantrumuri temperamentale, tirade, argumentări sau lupte verbale) sau agresivitate fizică îndreptată către obiecte, animale sau alte persoane, ce apare în medie de două ori pe săptămână, pe o perioadă de minim 3 luni. Agresivitatea fizică nu duce la deteriorarea sau distrugeea obiectelor, sau la rănirea animalelor sau persoanelor care sunt È›inta ei.
-
Trei crize comportamentale care implică deteriorarea sau distrugerea obiectelor și/sau atac fizic ce implică răni provocate animalelor sau altor persoane, pe parcursul a 12 luni.
Copilul dumneavoastră face crize de furie ieÈ™ite din comun, însoÈ›ite de gesturi agresive asupra obiectelor, animalelor sau a altor persoane? Este foarte probabil să sufere de tulburare explozivă intermitentă.
Copiii care suferă de tulburare explozivă intermitentă au dificultăți majore în reglarea emoÈ›ională, manifestând crize de furie cu o intensitate disproporÈ›ionată cu importanÈ›a factorilor stresori psihosociali ce stau la baza lor. Categoria a fost introdusă în DSM la ultima revizie, apărând ca È™i categorie nozologică separată doar in DSM-V.
Criteriile de diagnostic DSM-V pentru tulburarea explozivă intermitentă sunt:
Crize comportamentale recurente caracterizate prin incapacitatea de a-È™i controla impulsurile agresive, manifestate într-una dintre următoarele forme:
Intensitatea agresivității manifestate pe parcursul crizelor trebuie să fie mult disproporționată comparativ cu semnificația factorului stresor psihosocial ce a provocat-o. Crizele recurente nu sunt premeditate, sunt impulsive și bazate pe furie și nu sunt produse cu scopul de a atinge un anumit obiectiv.
Diagnosticul se poate pune numai după vârsta de 6 ani. Studiile au arătat că tulburarea este mai frecventă la băieÈ›i decât la fete. Tulburarea este diagnosticată atât la copii, cât È™i la adulÈ›i.
Dincolo de simptomele comportamentale, copilul trăieÈ™te o serie de simptome fizice: dureri de cap, tensiune musculară, tensiune în piept, palpitaÈ›ii, furnicături, presiune la nivelul capului, senzaÈ›ie de tremur. Pe plan cognitiv, copilul se confruntă cu o toleranță scăzută la frustrare, sentimentul de pierdere a controlului asupra propriilor gânduri, fugă de idei. Pe plan emoÈ›ional, copilul trăieÈ™te o furie intensă, iritabilitate greu de controlat, combinate cu perioade scurte de detaÈ™are emoÈ›ională.
Cauzele acestei tulburări pot fi atât de natură genetică sau neurologică, cât È™i de natură socială. De regulă tulburarea este corelată cu un mediu familial caracterizat prin certuri È™i dispute violente verbal sau fizic. Copilul expus unui mediu violent încă de la o vârstă fragedă va avea o tendință mai mare să prezinte aceleaÈ™i dificultăți de reglare emoÈ›ională atunci când creÈ™te. Studiile vorbesc însă È™i de o componentă genetică, existând posibilitatea moÈ™tenirii impulsivității de la unul dintre părinÈ›i. Nu a fost identificată însă o genă specifică ce ar avea rol în declanÈ™area tulburării. În plan neurologic, a fost evidenÈ›iat rolul neurotransmițătorului serotonină în această tulburare, agresivitatea impulsivă fiind relaÈ›ionată cu anomalii în zona corticală care inhibă activitatea musculară prin intermediul serotoninei, dar studiile sunt încă la început. De asemenea, s-au evidenÈ›iat anormalii în zonele corticale care reglează excitaÈ›ia È™i inhibiÈ›ia.
Este recomandat ca părinÅ£ii să apeleze la serviciile unui specialist (psiholog clinician, psihoterapeut), atât pentru evaluarea dificultăţilor emoÅ£ionale cu care copilul se confruntă, cât È™i pentru conceperea È™i implementarea unui program complex de psihoterapie. Acest program de regulă cuprinde psihoterapia individuală a copilului È™i È™edinÈ›e de parenting cu părinÈ›ii.
​
Sursa: https://www.psihoterapie-copil.ro/2017/06/30/tulburarea-exploziva-intermitenta-la-copil/
​